Îmi amintesc vag momentul când mama mi-a spus că suntem aici pe pământul ăsta pentru o anumită perioadă de timp, că nu putem să știm niciodată când o să fie sfârșitul pentru că Dumnezeu e cel care decide soarta fiecăruia dintre noi. Cu mintea mea de copil de 3 ani nu am înțeles cine e acest Dumnezeu si de ce avem o soarta si de ce trebuie toți să murim la un moment dat. I-am răspus ca eu nu vreau să mor si ca sunt ok aici pe pământ si nu, nu vreau să mă duc in cer. Am văzut mai târziu cum bunica a murit, apoi bunicul si alte neamuri, am vazut cortegii funerare, cimitire, spitale oameni aproape morți sau morți deabinelea. ... Am văzut toate astea prin ochii mei de băiat tânăr și in viață. Nu m-am intâlnit niciodată cu moartea, subiectul imi pare ambiguu, inaccesibil.
Viața însă e pretutindeni. Atâta timp cât suntem vii, suntem inconjurați de viață. Planeta e un organism care pulseaza, si respiră odata cu noi. Oriunde te uiți o să vezi doar viață. Moartea nu e tangibilă ea exista in mintea noastră doar ca o idee de care atașăm tot felul de sentimente. Cât despre morți... ei rămân vii in memoria noastră, cel puțin atunci când mâncăm și bem în cinstea lor la pomeni.
Cum am realizat asta m-am simțit invincibil, nemuritor, highlander. Motivația mea a atins niveluri cosmice. Go shorty, it's your birthday everyday, sincer, și fără aroganță, daca te simți alfel pierzi timpul.
Mi-am construit o motivație intrinseca, autonoma care îmi permite să creez constant făra să atașez sentimente de rezultat ci de proces. Cei pe care îi ating prin creația mea sunt extrem de importanți
pentru că, cu ei port o conversație, și cred cu ferimitate că purtând conversații interesante ne depașim condiția, evoluăm. Am încredere în tine că ești cineva curios, interesant si dornic să se exprime. Hai să fim prieteni și sa ne ridicăm impreună.
No comments:
Post a Comment