O nouă mutare.

Am zis că nu o să mai plec. Că o să rămân în țară și că o să fac ceva, altceva exact ce am eu chef. Dar lucrurile au luat o turnură neașteptată. Femeia asta pe care o cunoscusem acum 3 ani și care începuse să îmi placă încă de pe atunci s-a gândit să îmi facă o vizită chiar la sfârșitul anului 2017 și să îmi intre în inimă atât de profund încât am început să vreau să fiu cu ea tot timpul. M-am îndragostit până peste urechi cum se zice. Din start mi-a plăcut la ea părul ei blond, privirea ei care de fiecare dată când o intersectez mă fascinează enorm. Cum să nu mă duc? Cum să pot să îmi continui viața eu aici ea acolo așa în fiecare zi să ne trezim fiecare în patul lui să ne gândim să ne imaginăm atingându-ne vorbind în log să facem toate aceste lucruri cu adevărat. Relațiile la distanță au sens ? Se zice că dragostea e bazată foarte mult pe imaginație. Mai mult e bazată pe speranță. Am făcut ce am chef și acum continui să fac asta. Totul e in regulă.

Cele două lumi

Te-ai întrebat vreodată de ce trăim constant în două lumi ? Dimineața te trezești, deschizi ochii și vezi o lume familiară; ai să te trezești probabil în patul tău îti vei vedea dormitorul  așa cum l-ai văzut seara înainte de culcare. Ai dormit, ai visat acum ești treaz și începi să te gândești la ce ai de făcut azi, cu cine te vei întâlnii, ah un prieten. Zâmbești, îți amintești acum de toate tâmpeniile pe care le-ați făcut când erați prieteni buni acum o vreme să fie 10 ani când erați colegi de liceu… În timp ce te speli pe dinți, te privești în oglindă faci ochii mari te aproprii mai aprinzi o lumina, eh nu am imbătrânit.. e un rid doar. Fuck. anyway da sunt mai multe... Faci un ceai îl bei repede chemi un taxi te uiti cum zboară frunzele pe Magheru îți spui că a trecut repede vara. Ești la lucru lucrezi, te gândeși că ai multe de făcut, te panichezi la cât de multe chestii ai de făcut. Te uiti pe geam… ce vreme de căcat. Ajungi la lucru nu ești inspirat. Te întrebi de ce nu ești inspirat. Nu găsești răspuns. Lucrezi, Lucrezi, Lucrezi. Felicitări, ai trăit in doua lumi azi, ai oscilat cu o viteza halucinantă între aceste două lumi, una care nu există și cealaltă care te lovește fix in fatză. Deseori mă întreb de ce sunt așa? de ce exist in orice moment in două lumi? Perceptia se mișcă constant de la ceea ce văd în fața ochilor la ceea ce se petrece în imaginația mea.

Deconstructie

Ti s-a intamplat sa te enervezi ? Probabil ca da, se intampla oricui. E uman dealtfel sa iti pierzi cumpatul. Lafel de uman ca si capacitatea de a constientiza ca ai deviat de la comportamentul tau obisnuit. Cum altfel iti vei putea creea o idee despre tine daca nu ai avea acces la aceasta perspectiva care iti permite sa te auto analizezi. In toata aceasta analiza de sine exista un factor de triaj ce are ambitii estetice. El cauta ca urmatoarele actiuni, idei perceptii sa fie mai bune. Intentia de a se pune intr-o lumina mai buna, de a se vedea progresand e externa subiectului. Identitatea e maleabila, subiectul e un verb, un vector de aspiratie estetica inradacinat in dorinte, preferinte, si credinte. E o provocare sa te poti uita in tine. E un camp vizual diferit. As vrea sa ti-l pot compara cu ceva. Ai fost vreodata pe partie cand e foarte frig si e ceatza ? Atunci cand nu poti vedea la 10m in fatza? ei bine, iti vorbesc despre ceva asemanator. Doar ca tu daca te uiti cu atentie in tine poti vedea structuri de credinte si adevaruri connectate cu dorinte si pasiuni care pot tinde sa iti limiteze sau amplifice capacitatea de a te angaja in lume. Poate daca te uiti cu suficient de multa rabdare vei reusii sa identifici acele idei care iti moduleaza potentialitatea. Ce e cel mai important pentru tine ? Poti face o analiza care sa rezulte intr-un raspuns simplu ? Acum analizeaza-ti de o maniera obiectiva activitatea cotidiana si vezi cum acest raspuns tinde sau nu sa iti informeze actiunile. E o metoda simpla de a rezolva neconcordantele intre ceea ce iti doresti si ceea ce faci. E un exercitiu de introspectie. Simplul fapt ca te gandesti la cum si ce gandesi iti permite o detasare de multitudinea situatiilor ce iti dau de gandit. In acest fel, deciziile luate in consecinta vor fi informate de inteniile tale.

Întrebarea 'ce ești' îți dă bătăi de cap ?

Dacă cineva îți pune întrebarea: “Ce ești tu ?” cum răspunzi ? Hai să vedem dacă reușim măcar să vedem de unde începem să gândim această întrebare. În primul rând realizezi că e nevoie ca tu însuți să decizi dacă o să fi modest sau nu. Dacă vei spune întreg adevărul sau doar o parte din el. Dacă vei avea o atitudine ușor ezitantă sau vei relata cu maximă siguranță de sine. În orice caz, se întâmplă să ai inevitabil o părere asupra propriei imagini și începând din acest punct vei căuta să relatezi fapte si preferințe personale menite să creeze o serie de impresii care permit alcuiva să își facă o idee despre persoana ta.

O persoană este definită într-o anume măsură și de mediul din care aceasta originează. Naționalitate și alte particularități culturale. Apartenență la un grup etnic, libă vorbită, religie.

Prin prisma acestor atribute un individ se poate raporta la sine însuși și la alți membrii ai societății ca fiind nu foarte diferiți de el însuși. Problema însă este că nici unul dintr-e aceste atribute nu este universal și prevalent în consecință nu poate fi acceptat ca adevărat in definirea unui individ.

Ceea ce suntem nu e nimic alt ceva decât o idee. [defapt ceea ce credem ca suntem nu exista niciunde in afara creierului. Părerea pe care o nutrești despre sine există la un loc cu toate celelalte păreri despre toate celelalte lucruri pe care le vezi, le cunoști, simți și așa mai departe.] Povestea autodefinitorie fiind doar o poveste; povestirea ei fiind doar un act societal in care te lansezi crezând că ar putea comunica cine ești.

# Cine ești versus ce ești.
Pentru a putea începe a îți face o idee despre tine începe prin a admite simplul fapt că ești o ființă sentientă capabilă de introspecție.

Prin introspecție se întelege : Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale; autoobservare.

# Dispozitii mentale.
Prin dispoziții mentale înteleg o serie de gânduri habituale ce creeaza diferite atitudini vizavi de obiecte cognitive. Prin obiect cognitiv inteleg un connecto. O dispozitie anume a sinapselor intre diferite zone de neuroni. Un obiect interior poate fi o amintire. Un obiect exterior poate fi o cladire.

Limitari

In anumite situatii, de obicei neprevazute se intampla sa performezi mai bine decat ai fi crezut. Te trezesti placut surprins la faptul ca ti-ai depasit limitele. Dar stai un pic, care limite ?

Parerea pe care o nutresti asupra unui anumit aspect din viata ta este factorul care iti permite sa depasesti sau nu propriile tale asteptari in relatie cu cel aspect. De exemplu, daca alergi 5km o data pe saptamana, poti tinde sa-ti definesti performanta si efortul intr-un mod pozitiv facand sa para ca ai dat tot ce se putea si ca e de ajuns. Justificarea aceasta e ca o sabie cu doua taisuri, permite-mi sa-ti spun de ce cred asta. Pe de o parte te satisface de performanta ta cu gandul ca ai dat totul, pe de alta parte te limiteaza pentru ca nu reusesti sa vezi mai departe decat aceasta stacheta imaginata. Ceea ce e si mai absurd e ca in acelasi timp poti cocheta si cu ideea ca  abilitatile tale sunt infinite.

Adevarul este ca poti mai mult decat crezi ca poti. In momentul in care nutresti ideea de sine de a fi intr-un fel sau altul, nevoit anticipezi momentul in care te aproprii de depasirea barierei si din frica de a reusii, sau de a trece la un alt nivel te opresti sau stagnezi. Intelegi ? sti despre ce vorbesc nu ?  E o subtilitate in gandirea fiecaruia dintr-e noi. Trebuie acceptat si inteles motivul subconstient care te creeaza aceasta respingere de adevar.

Perspective si perspectiva 01

Cred că se întâmplă oricui la un momnet dat să devină conștient de proportiile propriei perspective. Începe cu întrebari de genu: de ce am zis da ? E viața mea asta pe care o trăiesc ? De ce nu sunt in control pe deciziile mele ?

Fără o perspectivă lucrurile o pot lua usor razna in viata de zi cu zi. Ajungi la un moment dat când iti poți număra pe degete acele activităti asupra cărora ai control. Pentru restu există intotdeauna o justificare.

Daca până acum nu ți-ai pus problema perspectivei acum e un bun moment să explorăm acest concept. Posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra unui anume aspect al vietii tale. Capacitatea de a înțelege consecintele deciziilor luate și de a anticipa rezultatele propriilor acțiuni; Abilitatea de a întocmi un plan și de a mobiliza forțele necesare pentru a atinge obiectivele dorite. Buna ințelegere a propriilor capacitati; aici începe totul.

Perspectiva în propria viață nu e diferită de perspectiva pe care o ai atunci când urci pe un vârf de munte. Odată ajuns sus poti vedea drumul pe care ai urcat, pădurile prin care ai trecut stâncile si văile pe care le-ai evitat. În același fel perspectiva personală îți va permite să ai o imagine de ansamblu asupra propriilor divergențe emotionale cât si a situațiilor exterioare antrenate de deciziile si acțiunile tale.

Cum si de ce se poate îngusta perspectiva ?

Nu-i întotdeauna ușor să îți dai seama că pierzi din perspectivă deoarece evaluarea propriei perspective e un act pur subiectiv unde subiectul tinde să fie optimist si involuntar ignorant. E una din situatiile alea când nu te poti vedea pe tine însăsuți. Ca atunci când ai ceva pe față. Odată ce începi să vezi și să înțelegi ce ți se întâmplă și de ce, apar mereu gânduri, din toate direcțiile care te vor împiedica să găsești o cale de ieșire.

EGO

Gânduri si idei care se refera la propria ta persoana. Gânduri care au ca ținta eu, de genu : - Nu-s suficient de deștept, nu arăt bine, lumea se uita ciudat la mine, am luat-o razna, genul ăsta de discuție interioară care te întoarce complet pe dos și te face să scapi din vedere ceea ce e cu adevarat important. Orice idee, părere impresie creată despre tine însuți creează EGO. O statuie a ta sculptată in bronz pe care o porți oriunde mergi, orice faci. Motiv pentru care trebuie absolut să te debarasezi si să cauți altceva mai adevărat.

Ganduri Exprimate si reprimate.

O s-o scriu la persoana intai pe-asta pentru ca e vorba despre o chestiune care ma framanta pe mine. Anume, exprimarea ideilor si-a gandurilor personale. E o problema arzatoare pentru ca nu doar o data intr-o situratie sau alta m-am trezit zicand altceva decat voiam sa zic de fapt. Sunt faze de genul, seful iti zice poti sa faci asta si asta si asta, cu 1 ora inainte de terminarea programului si zici da, cand defapt ai fi vrut ca sa il strangi de gat si sa-l bagi in masa. Cu siguranta se intampla si altora nu doar mie. Imediat dupa ma supar pe mine, ma interoghez, introspectez in speranta de a gasii sursa acestei 'erori' care m-a angajat intr-o serie de actiuni mai mult sau mai putin irelevante pentru mine. E ca o lupta intre gandirea mea logica si cea idealista sau doar frica de consecinte. Daca as face ce vreau ce o sa se intample oare ? Multe dintr-e ideile si conceptele pe care le am nu-s suficient de puternice in cat sa reziste. Poate pentru ca sunt imprumutate si nu ancorate in experienta personala.