Cele două lumi

Te-ai întrebat vreodată de ce trăim constant în două lumi ? Dimineața te trezești, deschizi ochii și vezi o lume familiară; ai să te trezești probabil în patul tău îti vei vedea dormitorul  așa cum l-ai văzut seara înainte de culcare. Ai dormit, ai visat acum ești treaz și începi să te gândești la ce ai de făcut azi, cu cine te vei întâlnii, ah un prieten. Zâmbești, îți amintești acum de toate tâmpeniile pe care le-ați făcut când erați prieteni buni acum o vreme să fie 10 ani când erați colegi de liceu… În timp ce te speli pe dinți, te privești în oglindă faci ochii mari te aproprii mai aprinzi o lumina, eh nu am imbătrânit.. e un rid doar. Fuck. anyway da sunt mai multe... Faci un ceai îl bei repede chemi un taxi te uiti cum zboară frunzele pe Magheru îți spui că a trecut repede vara. Ești la lucru lucrezi, te gândeși că ai multe de făcut, te panichezi la cât de multe chestii ai de făcut. Te uiti pe geam… ce vreme de căcat. Ajungi la lucru nu ești inspirat. Te întrebi de ce nu ești inspirat. Nu găsești răspuns. Lucrezi, Lucrezi, Lucrezi. Felicitări, ai trăit in doua lumi azi, ai oscilat cu o viteza halucinantă între aceste două lumi, una care nu există și cealaltă care te lovește fix in fatză. Deseori mă întreb de ce sunt așa? de ce exist in orice moment in două lumi? Perceptia se mișcă constant de la ceea ce văd în fața ochilor la ceea ce se petrece în imaginația mea.