Da știu, suntem liberi să exprimăm ce vrem, nu trebuie să cerem permisiunea nimănui ca să creem ceea ce ajungem să numim artă.  E dreptul meu însă acela de a refuza să acord atenție acelor lucruri pe care nu le agreez catusi de putin. Sunt creatii care ma dezgusta. Inteleg argumentul tau, da, stiu "orice creatie trebuie să aibe o baza autentică, reală, in sufletul artistului" dar cum ajungi să creezi obiecte sau imagini dezgustătoare nu inteleg...

In conceptia mea un artist care creeaza o arta urâtă alege să lase problema nerezolvată. E ca atunci cand ajungi la un muzeu si, oglinda in care te uiti nu te face mai frumos ci mai urat.

Voi face o simpla paralela intre doua obiecte pe care s-a intamplat sa le vad recent. Sa zicem, intr-o parte avem un cub din gunoi menajer presat plasat in mijlocul unei camere albe. Artistul a simtit ca aceasta este calea lui ideala de a-si expune ideile, si sentimentele in acel moment. Intr-o alta parte avem o statuie reprezentînd o forma sublima, sculptata in bronj, si lustruita maxim.

Ambele servesc elibrarii artistului doar ca una ia o forma estetic placuta cealalta e dezgustatoare si respingătoare.  Am intalnit deseori aceasta problema cand am vizitat expozitii de arta conceptuala. Conceptul primează dar de ce trebuie să gasim căi inestetice pentru a reprezenta aceste concepte ? Nu ar fi corect si de datoria artistului ca acesta să inchidă in el acele sentimente cauzatoare de tumult si muncire interioara si sa le exprime in cea mai sublimă forma estetica.  Nu pot spune nimanui ce ar trebuii să facă insa cred ca un lucru frumos, atent realizat are un folos mult mai mare in lume decât unul care a fost făcut in graba si urât.

O arta urâtă actionează iti arata un monstru ca sa te sperie. O arta sublima se infătisează inaintea ta si iti zice. urmeaza-ma. De acolo de unde vin eu mai sunt. Vin dintr-un loc divin suprem unde bunatatea, frumosul si armonia primeaza.