Constantin Brâncuși și esența reala a lucrurilor.

In ultimele zile am avut șansa să dau peste o carte care vorbește atât despre opera lui Brâncuși cât si despre el ca persoană. Această carte se numește Brâncuși inedit. - Însemnări și corespondență românească; - Editura Humanitas.

Publicația cuprinde: Scrierile lui Brâncuși in limba română și în franceză; corespondență cu și de la compatrioți; comenzi publice de monumente, aici sunt prezentate deasemenea documente si corespondența acestuia cu diferiti comanditari; Eseuri inedite despre Brâncuși si in final avem cronologia si bibliografia.

Citind-o, l-am aflat pe Brâncuși ca și om, am incercat să ii ințeleg personalitatea si aspiratiile sale creeatoare. Sunt descrise si anumite episoade din viata lui la Paris, In special vizitele ce aveau loc atelierul său de pe strada Ronsin11 unde se antura la discutii cu cu diferiți artiști ai vremii: Auguste Rodin, Reginald Polack, Sidney Geist. Toți dealtfel fascinați de atmosfera unică, aproape sfântă din atelierul său. Herbé Îi incită pe toți creeatorii tineri să meargă acolo pentru a se purifica, spunând: Iesi de acolo parcă purificat, cu un suflet curat, căci la Brâncuși totul este limpezime totul este construcție, nimic nu indică distrugerea.

Interesant de observat cum reușește să iși mențină si să iși intărească individualitatea ajungând să articuleze propriul lui stil fără însă a fi influențat de moda timpului - Dadaism, sau de alte idei cu care nu rezonează. Creația artistică pentru el este un act spiritual "Priviți, aici, puteți vedea cum încep să simplific - linii mai pure, mai ferme si mai puternice. Această simplificare devenind tendința generală in opera sa.

El nu urmărește să exprime forma exterioară a lucrurilor ci esența acestora spunînd că doar aceasta este reală, vie. Când primește cereri de a realiza proiecte comerciale, aproape de fiecare data cere libertate totală de decizie asupra conceptului ce urmează a fi realizat. Are tendința de a-și transforma comanditarii în mecena. Pentru propunerile pe care le primește de a realiza busturi pentru Haralamb B Leeca (la Caracal) si Caragiale (La Ploiesti) sugereaza in schimb realizarea de fântâni. spunând: "Nu pot face bustul nimănui pentru că nu îi pot da acel ceva care l-ar face asemănător cu subiectul: viața"

Ceea ce urmarește să redea in arta sa este esenta reala a lucrurilor spunând că doar aceasta este vie, forma exterioară fiind doar o iluzie o reprezentare moarta. Pentru a înțelege mai bine vă indemn să îi vedeti sculpturile expuse în anexa - muzeu a Centrului Pompidou din Paris in care intreg atelierul său a fost reconstruit impreună cu toate obiectele care s-au găsit intrânsul la momentul mortii artistului.

- Va fi continuat.